Marian Pană

Cum am precizat -într-un alt articol- cu cât mai multe opinii cu atât mai bine.

Primul aspect pe care l-am remarcat -si viața mi-a confirmat asta- este flexibilitatea profesiei.

Legea 95/2006 (privind reforma în sănătate), la art. 568 precizează corect si acoperitor următoarele:

(1) “Exercitarea profesiei de farmacist se realizează prin următoarele activităţi:
a) prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor;
b) fabricarea şi controlul medicamentelor;
c) controlul medicamentelor într-un laborator pentru controlul medicamentelor;
d) depozitarea, conservarea şi distribuirea medicamentelor en gros;
e) aprovizionarea, pregătirea, testarea, stocarea, distribuirea şi administrarea unor medicamente sigure şi eficace, de calitatea corespunzătoare, în farmacii deschise publicului;
f) pregătirea, testarea, stocarea şi administrarea unor medicamente sigure şi eficace, având calitatea corespunzătoare, în spitale;
g) furnizarea de informaţii şi consiliere cu privire la medicamente ca atare, inclusiv cu privire la utilizarea lor corespunzătoare.
h) asistenţă personalizată pacienţilor care îşi administrează singuri medicaţia;
i) contribuirea la campanii locale sau naţionale privind sănătatea publică;
j) raportarea reacţiilor adverse ale produselor farmaceutice către autorităţile competente.
(2) Farmacistul, în conformitate cu pregătirea sa universitară, este competent să exercite şi alte activităţi profesionale precum:
a) colaborare cu medicul pentru stabilirea şi urmărirea terapiei pacientului;
b) farmacovigilenţă;
c) fabricarea, controlul, depozitarea, conservarea şi distribuţia produselor din plante, suplimentelor nutritive, produselor igieno-cosmetice, dispozitivelor medicale, medicamentelor de uz veterinar, substanţelor farmaceutice active şi auxiliare;
d) analize în laboratoare de biochimie, toxicologie şi igienă a mediului şi alimentelor;
e) marketing şi management farmaceutic;
f) activităţi didactice sau administraţie sanitară.”

Merită sa fie tratată fiecare activitate mai sus menționată dar nu acesta este scopul articolului. Totuși un cuvânt referitor la prepararea medicamentelor -a fost activitatea de bază a profesiei de farmacist, pentru unii dintre colegii noștri încă mai este- și acum îmi vine să vărs o lacrimă când îmi amintesc cum mi-a ”ieșit din prima” glicerolatul de amidon. Șansa noastră este să privim -cu încredere și optimism- ce ne așteaptă in viitor.

Cum văd viitorul profesiei noastre?

În farmacia comunitară focalizarea va fi pe pacient/consumator si nu pe produs. Ca să fac o delimitare conceptuală consider pacientul ca având deja o tulburare/boală, iar consumatorul este o persoană sănătoasă care caută să-și mențină starea de bine (”well-being”). Cunoștințele despre medicamente rămân fundamentale, dar relaționarea cu pacientul/consumatorul va fi -realmente- esențială. Cunoașterea și comunicarea vor fi cheile de boltă ale viitorului profesiei de farmacist. Și ca o subliniere este necesar să aveți pasiune si energie în ceea ce faceți.

Ai o satisfacție extraordinară când pacientul/consumatorul revine in farmacie. Se clădește o relație de încredere reciprocă, iar asta contează cel mai mult.

Consilierea si educarea pacientului/consumatorului vor fi activitățile cu care farmacistul va duce mai departe stindardul profesiei.

Pentru un pacient cel mai important aspect este reprezentat de managementul terapiei medicamentoase. Subiectul este mult mai important decât pare la prima vedere pentru că face diferența dintre succesul si eșecul terapeutic. Indicația medicului privind utilizarea -de către un pacient- a unei anumite terapii medicamentoase trebuie ”întărită” semnificativ în farmacie. Aderența pacientului la tratament este crucială. În cele mai multe dintre cazuri medicamentul este bine selectat și indicat dar trebuie să explicăm și să repetăm -într-un limbaj cât mai clar- schema terapeutică. Utilizarea corespunzătoare a medicamentelor (cu tot ceea ce înseamnă aceasta: acțiune farmacologică, efecte adverse, interacțiuni cu alte medicamente, interacțiuni cu alimente, posologie etc) precum si înțelegerea corectă de către pacient a sfaturilor farmacistului sunt condiții fundamentale pentru succesul terapeutic. Este și rolul bazelor de date să ne facă munca mai ușoară în această direcție.

De asemenea o muncă -câteodată de uzură- este bine sa fie făcută temeinic pentru a asigura asistența personalizată pacienților care își administrează medicație specializată. Mă refer -în primul rând- la pacienții cu diabet insulino-dependent, repectiv la cei cu astm.
Suplimentar trebuie promovat principiul privind utilizarea rațională a medicamentelor. Prea mulți dintre noi ajung imediat la medicament.

Nu mai insist despre rolul farmacistului în tratamentul afecțiunilor minore -cu medicamente OTC și alte produse- unde rolul farmacistului este mai mult decât semnificativ.

Pentru un consumator trebuie să faci recomandările pentru un stil de viață sănătos. Recomandări clare si pertinente. Și o paletă largă de cunoștințe -pe lângă medicamente- este absolut necesară. Omul te ascultă dacă ai ce să-i spui.

Cred că viitorul va pune un accent mult mai mare pe prevenție. Am convingerea că această activitate va fi și remunerată. Nu am priceput și nu pricep de ce statul nostru nu își ia farmaciștii ca aliați de nădejde pentru derularea consecventă și sistematică a unor programe de sănătate.

Mă gândesc -rapid- la următoarele programe:

• renunțare la fumat
• educație/informare (să nu te apuci de fumat, alcool, droguri etc)
• obezitate (cu accent pe obezitatea infantilă)
• alimentație (sănătoasă)
• vaccinare
• screening (depistare precoce) pt diferite boli cu ”impact” (de ex. cancer, cu diverse localizări)

Nu am -încă- o soluție pentru a dezvolta ”colaborarea cu medicul pentru stabilirea şi urmărirea terapiei pacientului”. În primul rând este nevoie de o colaborare reală medic-farmacist. Am sentimentul ca trebuie o bază solidă și reciprocă. Experiența -fiecăruia dintre dvs.- ar fi utilă în acest sens.

În spital -pe langă activitatea tradițională din farmacia de spital- mă aștept ca farmacistul clinician să facă parte din echipa multidisciplinară care se ocupă de pacienții internați. Estimez că acceptabilitatea există si viteza de ”penetrare” va fi adecvată pentru că destui medici au profesat/efectuat stagii de practică in Occident/SUA și știu exact despre ce este vorba.

Și la toate cele de mai sus se adaugă -pentru un farmacist- cunoștințe adecvate:

• în resurse umane
• tehnologice (IT)
• administrativ-logistice
• legislative
• contabile
• financiare.

Adițional este în derulare o revoluție medicală, bazată pe o cunoaștere adâncă și amănunțită -la nivel molecular- a fenomenelor biologice precum și o permanentă evoluție tehnologică. Adițional digitalizarea va marca profund diverse domenii, inclusiv domeniul farmaceutic. Si inteligența artificială (de ex. roboți software pentru automatizarea proceselor de lucru) va conta pentru domeniul nostru.
Negreșit toate își vor pune amprenta -mai mult sau mai puțin- pe modul în care ne vom desfășura activitatea.

Țineți cont -permanent- de această ”zicere”: citești mult, știi multe. Puneți-o in practică. Numai așa ”viitorul sună bine”.